COMAND'A, com'and, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei miscări, a unei asezări etc.; a avea comanda unei unităţi armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un mestesugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. - Din fr. commander.
Sursă : DEX'98 (58214)  - hai

COM'ANDĂ, comenzi, s.f. 1. Acţiunea de a comanda; ordin de executare a unei miscări, a unui exerciţiu; poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale si le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ◊ Expr. La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenţionat. Plânge la comandă. 2. Funcţie de conducere a unei unităţi militare. ♦ Exercitare a funcţiei de comandant. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor si de unde transmite comanda operaţiilor. 3. Operaţie manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcţiune, se reglează sau se opreste un sistem tehnic. ◊ Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele si aparatele de acţionare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acţiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcţia cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subţire folosită la înfăsurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comandă = care este sau a fost executat după indicaţiile date de client. - Din fr. commande.
Sursă : DEX'98 (58219)  - hai

COMÂND'A, com'ând, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. - Lat. commandare (= commendare).
Sursă : DEX'98 (58237)  - hai

COMÂND'A vb. v. jertfi, sacrifica.
Sursă : Sinonime (178387)  - siveco

COMÂND'A vb. v. pomeni.
Sursă : Sinonime (178386)  - siveco

COM'ANDĂ s. 1. v. ordin. 2. conducere, sefie, (înv.) povaţă, povăţuire. (Unitatea se află sub ~ lui ...) 3. (TEHN.) control, reglaj. (~ într-un sistem tehnic.)
Sursă : Sinonime (178326)  - siveco

COMAND'A vb. 1. v. ordona. 2. v. conduce. 3. (TEHN.) a controla, a regla. (A ~ un sistem tehnic.)
Sursă : Sinonime (178323)  - siveco

comand'a vb., ind. prez. 1 sg. com'and, 3 sg. si pl. com'andă
Sursă : DOR (233865)  - siveco

com'andă s. f., g.-d. art. com'enzii; pl. com'enzi
Sursă : DOR (233871)  - siveco

comând'a vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. si pl. comândă
Sursă : DOR (233893)  - siveco